Un
copil a desenat pe nisip o inimă
Greşeala
lui.
Inima
a fost ştearsă de valurile vieţi
Dar
într-o zi, prin timp, un bătrân
A
recreat desenul,
Aceiaşi
inimă, pe acelaşi nisip.
Valurile
vieţi nu au mai putut şterge
Inima
omului, ce îngenunchease ca în rugă
O
lacrimă oprise o Mare dezlănţuită
Să
şteargă, ce nu mai putea fi şters.
O
lacrimă, doar atât, o lacrimă curată.
Era lacrima Inocenţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu