Niciodată în viaţa asta, n-am minţit, n-am regretat.
Doar aroma buzei tale, mă loveşte în timpane,
Şi din tine şi din ochii, am să îmi fac două icoane.
Şi din sânii tăi, rebeli, turle de Biserică,
Să se vadă peste sate, partea-ţi emisferică.
Şi din inimă un clopot, să tot bată a durere,
Să stea lumea să se mire, de uimire şi plăcere.
Îţi jur, să construiesc un templu, undeva pe dealul tău,
Am să cad, lovit de pietre, să mă pui în el ca zeu.
Tu să fii, sibila mea, să prezici că vin dezastre,
Dacă, în iubire, se tot sting, pe ceru-i astre.
Să prezici apocalipsa, ce se naşte din uitare,
Cum prin timp, se tot usucă şi pământul sub picioare.
Că vor deveni cenuşă, spulberată în vânt aiurea,
Dacă unul şi cu unul, îşi pierdură în ochii iubirea.
Îţi jur, să te ţin la piept o viaţă, să te rog, ca pe o sfântă,
Să mă ierţi, dacă greşesc, dar am visele pe tâmplă.
Să mă mai botezi odată, nu mai în albastru puţ,
Să mă chemi şi să mă strigi, Călătorule Desculţ.
Am să te iubesc o viaţă, chiar dacă îmi eşti opusul,
Dacă eu, în tine văd şi în crini, răsăritul şi apusul.
Am să te reneg,cu teamă, aşa cum înjur doar eu,
Du-te în mine, tu iubito şi rămâi în cordul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu