Ultimul val,,,,restricţie de viteză,,

Iubito este ultimul val
Sentimente rănite zac pe mal
Ultimul soare, intens le încălzeşte
Vara ce pleacă, în mine te zideşte

Am în cap bere şi trupuri de fete
Visele toate îmi sunt brunete
Sufletul îmi este plin de sare
Trupul tău fierbinte încă mă doare

Pescăruşii fac ultimul zbor
Prin ochii tăi mai trece un nor
Tu ştii că nu pot sta cuminte
Şolduri de fete, mi-se fac cuvinte

Terasele pline, priviri ce te agaţă
Undeva în mare noi am prins viaţă
Acum pe plajă, ne simţim stingheri
Din alge îţi fac iubito, inel şi cercei

Să îmi fii mireasa utimului val
Rochia ta albă plină de corali
Eu la fel desculţ, îmbrăcat în flote
Scufundate în noi, ne stau prin aorte

Înecul acesta, albastrul nupţial
Eu îţi sunt mire sunt şi salvamar
Să salvăm iubirea ne mutăm în mare
Revenind la vară, în inimi cu soare.




Paşii în galop??,Vorba lui Moromete;De ce să alergi,nu poţi merge?,trăim în viteză,ne minţim în galop,iubirea este acum o competiţie de Formula 1,în care monoposturile suntem noi,nu mai avem timp de revizii şi acolo timpul este galopant,iubirea este acum în alertă,Te iubesc,îmi sună a sirenă de ambulanţă,pacienţii mor,nu pot fi resuscitaţi cardiorespirator,iubirile mor născute prematur,inimile noastre ne depăşesc existenţa,atacul de cord este inevitabil,iubirea un lucrul perisabil,nu mai avem răbdare,vina este mereu exterioară,indicabilă,arătată cu degetul de toţi,dragostea este oarbă spun ei,iubirea trimisă la oftamolog,eu tot mă întreb,dacă e oarbă,De ce conduce în viteză???

OM,,,,,,fără identitate,,

Sunt un om fără identitate,trandafir în demenţă,

Sunt cel ce în suferinţă, îşi caută o esenţă,

Sunt prins de tot înaltul, de orice prăbuşire,

Sunt dor şi viscol, sunt o amăgire

Nu am culoare, nu cânt la unison!

Rar foarte rar, mai scot câte-un „pardon”.

Nu am respect, nu am convingeri ferme

Sfârşitul îmi este salutat de un vierme

Nu vreau să schimb o lume care e în declin.

Gândurile mele nu-s ramuri de măslini.

Nu am concepte, doar un paradox

De ce la unii viaţa este roz?

De ce suntem la fel, dar gândim opus?

De ce pshiologia este un mormăit de urs?

De ce planeta noastră este albastră?

De ce fugim de suferinţa noastră?

Avem nevoie clar de o dezintoxicare

Drogul nostru este un semn de întrebare:

De ce toţi avem acelaşi sânge, dar nu şi vise!

Nu mă mir că Freud, îşi dădu foc la manuscrise.

Nu suntem nebuni, doar fără identitate

Lumea aceasta este doar paşaport spre moarte

Copiii, care suntem, inventează bombe nucleare,

Iubirile ne mor axfisiate, mărunt prin buzunare,

Plătim cu toţii mari iluzii şi prostii mereu

Să fim identici, în simţire, este un lucrul greu.

Ne declinăm mereu în A fi sau A nu fi

Identitatea noastră o cale spre-a muri.

Suntem trecători şi stele căzătoare

Uităm că astazi, mâine moare.

Carpe diem, fatal ne tot apasă!

Avem nevoie de identitatea noastră,

Avem cu toţii o inimă în piept

Dar ceaţa, nu este un lucrul înţelept

Poate vor răsări iar zori de zi, senini,

Coroana mea de trandafiri şi spini.

Sunt doar un om fără identitate,

Sunt o esenţă de destine moarte.

Trandafirii lumii s-au uscat sub soare.

Sunt Om, deci o veşnică-ntrebare.

Indiferenţă,,,,Nu îmi pasă,,,,,,,

Sfârşitul este inevitabil în orice,chiar şi în iubire,te doare este firesc,ceva în fiinţa ta se rupe se revoltă,nimic nu se mai repară,compromisurile mai mult distrug,tu arzi ca un rug,,dar problema este de ce se ajunge aşa repede în ultima haltă,sigur vor fi explicaţii diverse,din ele va lipsi sinceritatea,dialogul are un iz de dispută juridică,se volosesc paradoxuri,,,eu râd dar în sufletul meu este o furtună,,se folosesc nonsensuri,Deseori zambetul celui care sufera e mai dureros decat lacrimile celor ce plang! dar nimic de greşeală,nimic de vină,,totul,nu ştiu,ce este greşit în gândirea noastră ne face să pictăm,totul,absurd,în special sfârşitul,indiferenţa,este greu de dobândit,într-un dialog sec,ea se câştigă,după o discuţie interioară intensă,unde totul nu este o minciună,nu poţi minţi în tine,nu poţi să îţi fluieri în creer,,atunci ajungi ca mine un indiferent,dar sincer,mie nu-mi mai pasă,atunci tac,pentru că,glasul meu este mut,orice cuvânt spus ar suna ca o explicaţie,nu cer şi nu dau explicaţii,viaţa este simplă,când elimini dialogul absurd,când eviţi paradoxurile,când te raportezi la tine,mie nu -mi pasă devine adevăr,nu te mai bucuri de nimicul care este trecător,iar indiferenţa te va salva,La Adio ar suna curat,timpul îţi devine prieten,iar tu nu vei mai suferi iluzoriu,pentru un lucrul des întâlnit şi repetabil;Sfârşitul povestei.



Dacă totul se dărâmă si decade
Zborurile sunt prăbuşiri, văzduhul arde
Dacă tu şi eu sună a duel
Indiferenţa are formă de inel

Dacă din toate ce au fost
Rămâne doar un cântec fără rost
 Inima ta nu mai are puls normal
Viaţa te doare, izbită de banal

Gesturile mici, au răsturnat un cer
Între noi dispare totul, un mister
Zilele de ieri au devenit umbrite
Iubirea se pierde fatal în amănunte

Totul se derulează în alb şi negru
Visele sunt ca un car funebru
Culorile sunt în carantină
În tine nu există vină

E timpul toamnei care vine
O frunză galbenă, mă bate şi pe mine
Indiferent la tot ce se întâmplă
Am să rămân cu iarna mea pe tâmplă

Sentimentele sunt ca o ninsoare
Indiferenţa doare cel mai tare
 Viscolul câinesc bate peste noi
Oameni de zăpadă, conjugaţi la doi.

Mărie,Mărie,,,,ia să îmi spui tu mie,,,,,,

Mărie, Mărie ia, să-mi spui tu mie
Cine te-a făcut
Caldă-n aşternut
Noaptea pe răcoare
Cu miros de floare?
Te leagă de mine
Prin calde suspine
Că nu mai sunt eu
Fără trupul tău!
Mărie, Mărie ia, să-mi spui tu mie
Din ce aluat
Domnul te-a turnat
Să îmi fii şi cântec
Şi în dor descântec?
Învelită-n stele,
Cântul meu de jele
Tu-mi eşti mioriţă
Cu dulce guriţă!
Mărie, Mărie ia, să-mi spui tu mie
Din ce rai venişi
Noaptea pe furiş
De mă-mbolnăvişi
Că nu mai sunt om
Mă usuc ca pom .
În sufletul meu
Arde Dumnezeu!
Mărie, Mărie, ia, să-mi spui tu mie
Zbor de ciocârlie.

Yorick,,,,A fi sau A nu fi,

Ce ciudat răspuns şi straniu
Din mine a rămas doar craniu
Bufon la o curte regală, din trecut
Castelul este năruit, glasul meu mut

Ophelia s-a destrămat, pe ape
Nimeni nu mai râde în cetate
Hamlet îşi pictează tristeţea, gri
În mană mă ţine, A fi sau A nu fi

Ciudat şi straniul să vorbeşti cu mine
Vieţile pierdute, crude destine
Eu râd, că este doar actul cinci
Sunt un bufon ce poţi să îmi zici

Viaţa mea a fost şi circul vostrul
Tot timpul am făcut pe prostul
Nu mă credeaţi când vă spuneam
Că totul se plăteşte la final

Şi tu iubito vei plăti la fel
Minciunile ascunse în inel
A fi sau A nu fi, nu are importanţă
Contează îţi zic, să ai o viaţă

Cortina cade parcă e de plumb
Adevărul este întotdeauna strâmb
Viaţa este doar un mare circ
Eu râd şi acum, chiar dacă îmi este frig.

Plec,,,,,,,doar o zi,,,,,,,în verbul,A iubi

Am plecat iubito,am plecat departe
În Ţara unde nu există moarte
Să culeg crâmpeiele de viaţă
Mă întorc iubito,mâine dimineaţă

Îţi aduc şi vise,îţi aduc şi rouă
Din Ţara,unde nu e vânt şi nici nu plouă
Unde este Rege,golul şi nimicul
Ţara care nu cunoaşte frigul

Este drumul greu,este şi noapte
Îţi vorbesc,iubito,îţi vorbesc în şoapte
Spunei tu cumva şi fiului meu
Că îi aduce Tati sigur un curcubeu

Să se joace în curte,noi să ne iubim
Curcubeul lui un negativ,opusul din Amin
Ficei tale,mica mea zână,îi aduc cristale
Pe drum îi cumpăr,poate şi o vale

Plină de flori mii şi de căprioare
Cu pui mici şi mari, calde vrăbioare
Am să aduc la toţi câte ceva
Pentru tine sigur aduc şi o stea

Dacă nu mă întorc,sunt doar obosit
Spune-le la toţi,iubito,că am adormit
Am să mă întorc sigur,dar sigur într-o zi
Fără voi nu pot conjuga,verbul,A iubi.

La Mulţi Ani,,,,,RER,,,,,,,,,RADIOENIGMAROMANIA

Enigmatici şi nebuni
Un radio plin de cununi
Vise de femei savante
Vise ascunse, spuse, în şoapte
Pe cărări de viaţă, hoinărim
 Mozaic din gânduri, noi zidim
Inimă lângă inimă mereu
Pescăruş rătăcit înspre curcubeu
Cutii cu iluzii, şi dor de viaţă
Glas de ardeal, ca o fereastră
Ce ne arată că lumea este mare
Dacă din viaţă îţi faci un semn de întrebare
Enigmatici, visători
Nocturne pe cerul plin de nori
Oază de linişte, ca un castel
Un radio în suflet sub formă de inel
Viorel o inimă făcută din frecvenţe
Un radio ce trece de aparenţe
O dedicare totală stă într-un act
Un acord mutual făcut ca un pact
Mă ţine lipit de cotidian
Glasul fantomei ce se cheamă, PHAN
Iuliana simplu îmi este ca soră
Radio făcut de o lume nouă
Unde ipocrizia este exclusă
Prostia la locul ei este pusă
Şi peste toate parcă suntem fraţi
La mulţi ani, nu uitaţi să uraţi.
Enigmatici şi iubiţi
La mulţi ani, frumoşi să împliniţi.

La mulţi ani,RER

La mulţi ani şi lerui ler

Un tramvai numit dorinţă

Astăzi faci un an ca Fiinţă

Alexandru Oprea,Bună dimineaţa România

El şi Băsescu,sunt ca dracul si Tămâia

Mozaic cu Mariana Stratulat

Un zbor frumos de cocor şi înalt

Gabriela Costescu,vocea din Ardeal

Ne plimbă prin lume ca un far

Maria Voika o frumuseţe

Folclor ca un căluş,jucat cu beţe

Kati Păun,fără prejudecăţi si frontiere

Viza noastră spre plăcere

Olga Morar,Cutia cu iluzii

Vocea ei tratament sub perfuzii

Cristian Radu Văşioi urme pe nisip

Cântece Frumoase prin Timp

Liliana Bratec,Amintiri pe portativ

Pe ea o iubesc,am un motiv

Scrinul cu amintiri aduce un Pescaruş Rătăcit

De vocea ei gravă sunt vrăjit

Gândurii Hoinare,Phan,Iuliana,vin la pachet

Pentru ele îmi bate inima în piept

Suntetul Anilor,Viorel Sima

Jos pălăria,Maestre,toată stima.

PS:Acum un an,la orele 22,a început să emită,,,,,,,,,LA MULŢI ANI ;RADIOENIGMAROMANIA,,,,, 

Nu ştiam cine a tras in noi după 22,,,,,,cu vise şi flori până în zori 

Sunte-ţi un pluton de execuţie perfect,,,,La toţi ascultători aţi nimerit în piept

Spirit liber,,,,,,,Lost,,,

Mă pierd, te caut şi strig
Inima mea un viscol, îmi este frig
Pierdut şi gol cu suflet orb
Din steaua noastră a rămas doar un ciob
Destrămarea îmi este respiraţie
Căutarea îmi este o stare de graţie
Cerul este albastru, trandafiri mor
Căutarea de vânt şi de dor
Zâmbetul, amintiri, luminează mereu
Merg desculţ, calc pe curcubeu
Paşii, păsări călătoare
Pierdut te caut înspre soare
Căldura lui mă atrage, perfid
Cuvintele îmi ard, cărămidă în zid
Ultimul tren a plecat
Destinaţia lui, în halta păcat
Unde călătorii, fac petiţii de întârziere
Iubirile sunt ascunse la emisfere
Doleanţele sunt visele, noastre
Viaţa e roz, finalurile albastre
Pierdut te caut între Da şi Nu
Cine sunt eu, unde eşti tu
Iubirea noastră un continent scufundat
Iubito ultimul tren a plecat
Speranţa este o valiză pierdută
În viaţa aceasta, drapelul de luptă
Te caut iubire pierdut în dimineţi
Viaţa trăită în poziţia de drepţi
Cocoşaţii lumini încă mai speră
Iubirea pierdută, este o himeră
Să cauţi nimicul, este ca o taină
Pierdut este războiul, noi suntem o rană.
Iluzia aceasta,pierdută şi ea
Iulzia îmi este ,ciobul de stea.


Of,Iubito, parcă eşti o paparudă ,ritul vechi îţi este geamăn,a început să plouă şi la mine,în suflet am soare,dezacordul ăsta va naşte un potop,doar amintirile îmi sunt ude şi moi ca un nor,ploaia în suflet poate m-ar curăţa,sau poate va aduce doar noroaie,destinul nostru este legat de starea vremi,ploaia poate fi o salvare sau un înec,viaţa mereu mă trăieşte,eu doar sunt un picur în marea ploaie,ciudat sentiment,să trăieşti ca tras de sfori,în viaţa ca un teatrul de păpuşi,să fii ploaie când tu visezi stele,între picuri ploii,stă un aer încărcat negativ,pe care îl respir,şi el mă apasă ca o piatră,,libertatea mea este doar verticală,,staţionarea mea este o baltă,lângă un trotuar plin de râsul copiilor,care iubesc ultima haltă a mea ca picur şi lacrimă,adio copii pănă la urmatoare ploaie,când sufletul meu va deveni iarăşi o baltă,în care voi vă veţi oglindi inocenţa.


 Spiritul liber,o haină otrăvită,purtată de nebunii frumoşi,o haină rebelă,croită de un croitor dement,o haină grea parcă facută din zale,spiritul liber binecuvăntare şi blestem,o antirugă,un glas greu ca de plumb,cuvintele sunt pietre,găndurile,stânci,,spiritul liber,un cal neâmblânzit,o libertate ca o stepă,ca un câmp cu iarba mişcătoare, o mare verde,,,,gustul libertăţi,albastru de Voroneţ,Biserica ultimilor romantici,Catedrala dureri fară motiv,,,Spiritul liber o haină înveninată,o sfăşiere interioară fară leac,fericire şi durere,viaţă şi moarte,, a fi sau a nu fi,în mână ţin propiul craniul,eu sunt şi bufon şi dramă,,,,,,SUNT LIBER.

Ultima scrisoare,,,,,

Ultima scrisoare
Dacă aş scrie o ultimă scrisoare
Iubito, cuvintele mele ar fi păsări
Ultima scrisoare ar fi şi ultimul zbor
Aş scrie pe cer, sigur, pe cer
Ultima scrisoare
Dacă aş scrie o ultimă scrisoare
Iubito, cuvintele mele ar fi o ploaie
Ultima scrisoare ar fi un potop
Aş scrie pe un nor, sigur, un nor
Ultima scrisoare
Dacă aş scrie ultima scrisoare
Iubito, cuvintele mele ar fi o inimă
Ultima scrisoare ar fi pulsuri
Aş scrie cu sânge, sigur, cu sânge
Ultima scrisoare
Dacă aş scrie ultima scrisoare
Nu aş scrie nimic, iubito, de viaţă
Nu vreau să fiu crud
În ultima scrisoare prefer să mint.

Culoarea visului meu,,,,,,

Culoarea visului meu.
Dacă iei un zâmbet de copil,
Şi o lacrimă de bătrân,
Un izvor şi o mare
Primul sărut,
Şi primul ţipăt,
Le amesteci,
Cu puţin ne clar,
Cu puţină siguranţă,
Cu puţin din mine,
Puţin din tine,
Şi peste toate,
Dar peste toate,
Torni banalul zilei de ieri
Îţi va ieşi o culoare,
Culoarea visului meu.

Iubirea de vanzare,,,,,

Clar am înnebunit, gândurile îmi sunt duşmani, au divagaţii de sute de grade, nici eu nu mai mă pricep, sper că tu iubito vei înţelege divagaţiile, împarte frumoase, dar care nu au nimic cu iubirea ce o simt pentru tine, Iubito te iubesc absurd de frumos eu un prizonier prin iarbă, un călător desculţ, un cer plin de pescăruşi vopsiţi în violet, nopţile cu tine sunt ireale şi au un gust de pământ, visele îmi cresc pe piept, inima îmi este un spectacol imens de disperare, sângele un metro din oraşul luminii, în care călătorii spre destinaţia morţi, citesc ziare cu rubrici în loteria destinului, dimineţile sunt o înviere, chipul tău pe norul ce îţi este pernă, mă loveşte şi mă încătuşează în iubirea ce se trezeşte odată cu tine. Iubito am nevoie de tine să mă echilibrez, zborul meu este în declin, sărutul tău este bisericesc vin, şi parcă fiinţa mea se face un abur, doar în tine mă privesc şi mă recunosc pe mine, fantomele îmi sunt dragi că mă aduc spre tine mereu, gândul meu lipit de sânul tău se face un lapte, lapte matern, din care vin fantezii albastre să se adape, iubito am nevoie de tine, să mă repar, sunt un vis ucis printre flori, de cântăreţi ceţi, tu îmi eşti rouă, bobi de apă cristalină, sufletul meu se spală cu tine, îmi eşti scena pe care rolul că sunt prinde contur, scândura îmi eşti şi moarte, ţipetele mele sunt doar şoapte, fără tine eu sunt un nimic, fără tine şi vara îmi este frig. Te iubesc, Iubito, crede-mă eu te iubesc normal, las lumea să exprime gânduri prin canal, eu te iubesc curat şi simplul, tu îmi eşti icoană, îmi eşti şi templul.


Astăzi iubirea este înnorată
Averse de ploi, stau să cadă
Ploaia de vară îţi este trup femeie
Picuri tăi se fac frumoase poeme

Totul se transformă în potop, final
Inima îmi este albastră de golan
Teama mă cuprinde şi mă spală
Iubirea ploaie şi răscoală

Mă duc să tac uitând de tine
Vise de femei murdare, doar ruine
Viaţa mea un trotuar spălat de ploi
Iubirile plătite cu tristeţile din noi

Nimic în tine iubire curgătoare
Eşti crescută pe trotuar o floare
Ce este smulsă în fiecare zi
Plăcerile carnale sunt doar fantezii

Iubirea mea este o puta madre
Cântată de trubaduri în lumea mare
Ne vindem zilnic, iubirea, pe nimic
A început ploaia, plec, se face frig.

Nirvana - Smells Like Teen Spirit

Plec,


Plec să caut vânările de vânt...
Să le fac cumva, un singur cuvânt.
Fanaticul pleacă înspre disperări
În căutarea zilei de ieri.

Când chipul tău era o lumină
Muguri de flori, erai ca o zi senină!
Eu eram un albastru destrămat...
Suflete pereche sună a păcat.

Plec să caut primul, Te iubesc,
Extremele pe noi ne definesc.
Ne leagă adevărul, aproape crud.
Frumosul a fost un lucrul absurd.

Când eu eram un presupus abis
Nebunul desculţ, pierdut într-un vis
Culorile vieţii erau de un infam gri
Sună a păcat, spus de copii.

Plec să vânez ultimele speranţe
Când sentimentele nu aveau nuanţe.
Gesturile noastre se năşteau normal
Nimic nu era doar un act, teatral.

Măştile nu ne erau necesare,
Tu îmi erai dorul de prima scrisoare.
Acum perfid, primesc doar un mail
Te iubesc are gust de coktail.

Plec iubito din mine în tine..
Drumul meu pelerinaj printre ruine!
Îmi schimb adresa sufletului meu
Domiciliul declarat într-un curcubeu.

Două puncte extreme, sunt legate,
Legământul colorat cu nuanţe de moarte.
Nunta noastră, nuntă sus în cer
Rogvaiv a murit, eu încă mai sper.

Război,,,,,ultima scrisoare

Îţi scriu, iubito, de pe frontul iubiri cu păcate

Astăzi suntem asaltaţi, de iubirile pătrate

Câştigăm uşor şi chiar senin războiul

Iubirea lor era la fel ca şi noroiul

 Vom face campanii, iubirilor perfecte

Asalturi cu vise şi ultime regrete

Războiul ăsta miroase a moarte

Îţi scriu iubito de foarte departe

Sunt înrolat în armata iubirilor distruse

Suntem cavalerii din veac, vremuri apuse

Iubirea noastră are miros de dinamită

Iubirea de o ceară galbenă, topită

Cel mai greu atac, este spre începători

Iubirea lor este un amalgam de nori

Tragem în ei cu obuze de sinceritate

Dar orbul este orb şi dincolo de moarte

Avem de gând să luăm cu asalt

Iubirea cu gust, violet, de păcat

Când soţii sunt plecaţi departe

Iubirile acestea, sunt manuscrise moarte

Îţi scriu iubito, de pe un pat de spital

În inimă am fost lovit de banal

De o iubire rebelă şi savantă

Nu eram atent la iubirea ca artă

Doctorii m-au reanimat, cu venin de sirene

Pentru că savant în artă, dorm himere

Se iubesc nebunii prin filozofii astrale

Grenadele în mine, un semn de întrebare

Dacă noi avem un final, un sfârşit

Unde dispare tot ce am iubit

Şi ce dracu se întâmplă într-o zi

Dacă în opoziţie voi muri

Sigur şi raiul are o delimitare

Adevărul nu stă doar în floare

El persistă mai mult ca un cartuş

Acum la puşcă se cântă cu arcuş

Îţi scriu iubito, din regimentul celor disperaţi

Ne băurăm sângele, suntem ca fraţi

Iubirea este ultima noastră luptă

Tu stai la fereastră şi ascultă

Cum cresc grenadele în grădină

Gloanţele rebele puse în vitrină

Sigur ne va prinde şi pe noi măcelul

Dacă într-o zi vom privi adevărul.