Plec,
Plec să caut vânările de vânt...
Să le fac cumva, un singur cuvânt.
Fanaticul pleacă înspre disperări
În căutarea zilei de ieri.
Când chipul tău era o lumină
Muguri de flori, erai ca o zi senină!
Eu eram un albastru destrămat...
Suflete pereche sună a păcat.
Plec să caut primul, Te iubesc,
Extremele pe noi ne definesc.
Ne leagă adevărul, aproape crud.
Frumosul a fost un lucrul absurd.
Când eu eram un presupus abis
Nebunul desculţ, pierdut într-un vis
Culorile vieţii erau de un infam gri
Sună a păcat, spus de copii.
Plec să vânez ultimele speranţe
Când sentimentele nu aveau nuanţe.
Gesturile noastre se năşteau normal
Nimic nu era doar un act, teatral.
Măştile nu ne erau necesare,
Tu îmi erai dorul de prima scrisoare.
Acum perfid, primesc doar un mail
Te iubesc are gust de coktail.
Plec iubito din mine în tine..
Drumul meu pelerinaj printre ruine!
Îmi schimb adresa sufletului meu
Domiciliul declarat într-un curcubeu.
Două puncte extreme, sunt legate,
Legământul colorat cu nuanţe de moarte.
Nunta noastră, nuntă sus în cer
Rogvaiv a murit, eu încă mai sper.
Război,,,,,ultima scrisoare
Îţi scriu, iubito, de pe frontul iubiri cu păcate
Astăzi suntem asaltaţi, de iubirile pătrate
Câştigăm uşor şi chiar senin războiul
Iubirea lor era la fel ca şi noroiul
Vom face campanii, iubirilor perfecte
Asalturi cu vise şi ultime regrete
Războiul ăsta miroase a moarte
Îţi scriu iubito de foarte departe
Sunt înrolat în armata iubirilor distruse
Suntem cavalerii din veac, vremuri apuse
Iubirea noastră are miros de dinamită
Iubirea de o ceară galbenă, topită
Cel mai greu atac, este spre începători
Iubirea lor este un amalgam de nori
Tragem în ei cu obuze de sinceritate
Dar orbul este orb şi dincolo de moarte
Avem de gând să luăm cu asalt
Iubirea cu gust, violet, de păcat
Când soţii sunt plecaţi departe
Iubirile acestea, sunt manuscrise moarte
Îţi scriu iubito, de pe un pat de spital
În inimă am fost lovit de banal
De o iubire rebelă şi savantă
Nu eram atent la iubirea ca artă
Doctorii m-au reanimat, cu venin de sirene
Pentru că savant în artă, dorm himere
Se iubesc nebunii prin filozofii astrale
Grenadele în mine, un semn de întrebare
Dacă noi avem un final, un sfârşit
Unde dispare tot ce am iubit
Şi ce dracu se întâmplă într-o zi
Dacă în opoziţie voi muri
Sigur şi raiul are o delimitare
Adevărul nu stă doar în floare
El persistă mai mult ca un cartuş
Acum la puşcă se cântă cu arcuş
Îţi scriu iubito, din regimentul celor disperaţi
Ne băurăm sângele, suntem ca fraţi
Iubirea este ultima noastră luptă
Tu stai la fereastră şi ascultă
Cum cresc grenadele în grădină
Gloanţele rebele puse în vitrină
Sigur ne va prinde şi pe noi măcelul
Dacă într-o zi vom privi adevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu