Enter,,,,,,,,,,Sandman,,,,,,

Eu călătorul trist printre solfegii
Am renunţat la tine iubire, în intersecţii
Iubirea în lume este o anomalie
Trăind în ea eşti ca în puşcărie

Şi îţi repet că totul este în zadar
În flori polenul este tot mai rar
Se fac experienţe genetic, construit
Am minţit, identic cu,Am iubit

Delimitările sunt în carantină
Tristeţea mea îmi este şi o vină
Te pot salva doar renunţând la tine
Plâng, căprioarele lui Labiş, suite pe ruine

Eu călătorul trist printre definiţii
Ascund iubirea mea în negrele abjecţii
Îţi las ţie albul ca de nuntă
Iubirea şi cu mine suntem acum o luptă

Mă bate griul morţilor de ceară
Iubirea astăzi a început să doară
Şi cade lumea în decepţii violet
Uităm, senini, de inima din piept

 Totul devine un calcul matematic
Respir mai greu, iubire de astmatic
Renunţ firesc la tot înaltul
Dar undeva îmi este o sete de albastru

Eu călătorul trist printre ruine
Aud în negru veştile din tine
Renunţ la totul dau în scris
La nunta ta moare un vis

 Doliul ne poartă, urlu acatist
Unde este raiul ce ne-a fost promis?
Undei ospăţul, unde sunt mesenii?
Eu de ce nu pot să zbor deasupra vremi?

Lirismul meu este un praf pe drum
Inima mea bate un ritm nebun
Nu mai doresc nimic, din tot
Astăzi iubirea este un semn, mort