Forma inimii ...o biblioteca

Greşelile îmi sunt native, atunci când porumbei copilăriei plâng, greşelile te definesc, iar forma inimi este o mare agitată, îmi spânzur iubito visele de picioruşele porumbeilor călători, ca o solie a neadaptări sociale, greşelile mele sunt flagrante, judecate de bunul simţ declarat zeu, în lipsă de o decentă omenie, Norocul meu, marele meu noroc, a fost cititul el mă salvat de strada plină de amărăciunea golului familiar, cititul fără o direcţie fără vreo programă, citeam nebuneşte, nici o evadare nu este posibilă, doar în cărţi, în ele găseşti tot efemerul lumi, tot dezastrul lumi pus în pagini galbene a biblioteci orăşeneşti, ma fascinat şi îmi deveni formă, forma inimi mele, biblioteca orăşenească, o mare prinsă şi străbătută de toate furtunile timpului., Greşelile mele în viaţă nu sunt scuzabile şi nici nu vreau să îmi fie iertate, le port în mine ca un jurnal de bord al expediţiei care sunt ca fiinţă, în care se mai pierdu un prieten, îmi mai muri o iubită, tragicul vieţi mă izbit în toate formele, dezamăgirile,măcar ele au fost constructive, morţi nu îi puteam imputa nimic, moartea are poate cea mai mare frumuseţe nu este contestată, cronica unei morţi tibetane încă nu să scris, nimeni nu îi mai aminteşte pe morţi ca persoane vii, îi plâng, se mai dă de pomană, dar sunt morţi, mie lupul alb, moartea îmi este suprema evadare din mocirla unei existenţe împarte nefericită, împarte aureolată de succesele pe termen scurt dintr-o viaţă finită, moartea este eliberarea de concretul bunului simţ care mie îmi sună a cancer, nu am văzut fantome politicoase, nici zombi cu respectul pe bot, Greşelile mele în viaţă, ele sunt singurele care mă definesc, este singurul reper uman, şi noi vom ierta greşiţilor noştri, am primit şi pietre, am fost lovit şi cu bâta, la uni am răspuns, altă greşeală, dar nu sunt sfânt, sunt şi eu o mână de pământ, nu pot avea două feţe îmi ajunge una şi aşa prea grea,ce drac să mai fac cu una în plus, inima mea nu suportă măşti, de abia joacă câteva roluri improvizate de destin, nu urăsc duplicitatea, dar iubesc trinitatea, şi eu mereu intru în contradicţii, creez paradoxuri, iubito inima mea are forme de pagini îngălbenite de timp, pe unele din ele ai să găseşti adnotări scrise de cei care m-au citit, unele pagini sunt rupte şi folosite la te miri ce, unele pagini, foarte puţine, sunt albe încă nescrise, aşteptând tiparul vreunei edituri care să definească sunetele de clopot al fiecărui scriitor mort care nu a apucat să fie publicat sau nu a fost înţeles, iubito inima mea este o bibliotecă orăşenească, acolo mă ascundeam de tot răul lumi, acolo eu puteam să fiu eu, copilul care putea să fie orice, fugeam de realul banal şi aproape iluzoriu, eram micul prinţ: Limpede nu vezi decât cu inima, miezul lucrurilor nu îl poţi vedea cu ochii.: acolo nimic nu putea fi rău, scăpam de certurile fără sens ale bătrânilor, de rigiditatea şcolară, toate dispăreau şi se topeau în forma inimi mele. Cavalerul tristei figuri îmi zâmbea, după fiecare luptă din care ieşea învins el mai spera, zâmbetul lui mă face să cred că lumea asta plină de mori de vânt mai are o scăpare, să iubeşti cu o inimă de copil, acesta este secretul lumi noastre, greşeala mea, colosală, încă mai iubesc aşa, iubito sunt un matur cu inima în formă de biblioteca orăşenească, ce poate fi mai infantil decât asta?? Greşeala mea iubito, este că exist.
Inima mea o bibliotecă orăşenească
Unde copilul aşteaptă să crească
Iubito îmi este inima cărţi ne pătrunse
Fecioarele îmi curg în sânge, ascunse

Iubirea mea pierdută în zadar
Astăzi se citeşte tot mai rar
Anulăm ce poate ne zideşte
Te miri că a iubi este o poveste

Am să renunţ, poate am să îmi dau şi foc
Biblioteca arsă, poate îţi va purta noroc
Şi inima mea transformată în scrum
Îl va purta prin lume vântul nebun

Poveştile toate vor fi doar crematorii
Destinul nostru îl vor purta cocorii
Şi îl vor duce spre înaltul cer
Bibliotecile în suflet, actul de şomer

Ne vor salva poate pe dischete
În lumea plină de lucruri concrete
Bibliotecile nu mai au vreun rost
Sigur la moartea noastră va ploua anost