Avem timp şi pentru păcate
Avem timp şi pentru dezastre
Avem timp şi pentru parastase
Avem timp iubito să ne regăsim
Avem timp să uităm, nu gândim
Avem timp şi pentru vise
Avem timp, amintiri ucise
Avem timp şi pentru ploi
Avem timp foarte rar, pentru noi
Avem timp de medicamente
Avem timp, prescris în reţete
Avem timp de concedii
Avem timp şi pentru remedii
Avem timp şi pentru a minţii
Avem timp şi pentru copii
Avem timp pentru a iubi
Avem timp pentru a suferi
Nu avem timp ca să fim
Când avem timp pentru noi, murim
Spunea, Octavian, bătrânul înţelept
Avem rar, timp, pentru inima din piept.
Cum pot salva seninul?
Când carnea îmi este un tumult
Când tot ce a fost
Are o repetiţie de pendulă
Chiar şi ploaia ce cade
Se repetă aproape uniform
Cuvintele mele la fel
Doar visul, visul îmi este rebel
Cum pot salva sublimul?
Când mă târăsc secundă de secundă
Când vorbele lumi sunt doar dezastre
Chiar şi sufletul meu sa pierdut
Se regăseşte mereu în albastru
Doar visul, visul îmi este un astru
Cum pot salva adânca amăgire?
Când crucile, tot plâng prin cimitire
Când doliu mă bate în frunte
Chiar inima îmi este o punte
Nu cred, încă nu cred în Carpe diem
Atunci noi, noi ce rost mai avem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu